Pagini
Categorii
Arhiva
Blogroll
Meta
Ninutza’s Blog
…m-am nascut ca sa iubesc
“Merde blanche” aka ninsoare
S-ar parea ca nu numai romanii sunt luati prin surprindere de zapada…astazi majoritatea colegilor mei au ajuns in intarziere la serviciu pentru ca un drum care dureaza pe autostrada de obicei 20 minute s-a transformat intr-o plimbare de 1h45 minute pentru majoritatea. Eu am noroc ca am venit cu tramvaiul si apoi cu autobuzul si a circulat bine, dar amuzant nu a fost deloc pentru cei care au asteptat trenul ore in sir sau care au ramas blocati pe strazi/autostrazi zeci de minute.
Bineinteles, se intampla peste tot, dar in strasbourg cum incepea sa fulguiasca razletz, in nici 10 minute incepeau deja sa puna sare pe strazi, ori azi s-ar paea ca sunt total inerti, nu am vazut nici o masina cu sare iar informatiile de la radio sunt total confuze.
Asadar, se intampla si la case boieresti 
Si tot legat de acelasi subiect, voiam sa scriu de vreo cateva zile cateva randuri despre fashionismul sau lipsa de realism a francezilor uneori (recunosc, mai mult despre tineri e vorba). De sambata dimineata ba fulguieste, ba e frig de crapa pietrele, ba amandoua. Am avut in medie -5 grade dimineata, condimentate cu vant serios care au facut ca temperatura resimtita de om sa fie de -10 grade lejer. Ei, in aceste conditii, suportabile de altfel, nu am ce zice, am vazut mandrutze (cu zecile chiar) incaltzate in balerini si fara haina de iarna, doar cu nelipsitul fular (nimic exceptional, poarta fulare si vara, deci nu e de laudat ca nu l-au uitat acasa iarna) si un pulover in ton cu moda…da, dar cu moda de la 20 de grade, nu de la -10 grade. Ca sa nu mai vorbesc de bebei cu manusile agatzate de haina, dar niciodata puse pe manutze…nu da bine, las sa ii crape degetele de frig micutzului.
Ca sa termin intr-o nota optimista, precizez ca sunt fan al zapezii, deci nu ma deranjeaza si prefer de o mie de ori zapada decat ploaie cu vant.
Si sper ca astazi cand ajung acasa sa ma astepte in posta actele pe care trebuie sa le semnam pentru creditul la banca…conform spuselor bancii, au fost trimise ieri dimineata, deci ar trebui sa le avem azi deja. Urmeaza 11 zile de reflexion…nu avem voie sa le semnam intre timp si apoi, mai ramane doar actul definitiv de semnat inainte sa fim proprietari ai bijuteriei de apartament prezentat in postul precedent. Inca putin….
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Noul nostru apartament :p
Mi-am promis ca voi astepta pana pe 9 aprilie, cand vom avea cheile….dar nu pot…cine s-ar fi asteptat sa ma abtin pana atunci,nu?
Asadar, am decis sa ne cumparam un apartament in Franta. Am cautat noi ce am cautat, am vizitat cateva apartamente si toate rezumatele facute dupa vizite (dupa metoda franceza: avantaje, inconveniente, comentarii) ne faceau sa renuntam.
Am vizitat un apartament pe malul afluentului Rinului numit l'Il…refacut de curand, stare impecabila, bucatarie echipata, camere maricele, amplasare atipica. Dar orientat pe nord si la parter. Cu regret am decis ca nu il putem cumpara desi avea un pret excelent si intr-o zona foarte dragutza. Nu am simtit ca e apartamentul nostru.
Au urmat un apartament intr-o casa, aveam si teren, insa trecea exact prin spatele casei un tren care facea un zgomot infernal..oricum era prea mic pentru ce voiam noi…deci nope!
Si apoi am vizitat 3 apartamente in oraselul in care se afla firma la care lucrez eu. Toate 3 frumoase, dar unul ne-a luat ochii. Am vrut sa pun un video cu apartamentul, dar se pare ca wordpress imi face glume proaste. Asadar, cat timp mai e disponibil pe site-ul agentiei imobiliare, puteti vedea apartamentul aici: http://www.robindestoits.com/produits/info/368/vendu.html
(dati click pe "voir la video")
Bineinteles, ce e filmat e apartamentul in starea in care ni-l vand vanzatorii, cu mobila lor actuala. Nu ramane in apartament decat mobila din bucatarie si cea din baie. Pe scurt: 4 camere(salon, sala de masa, 2 dormitoare), bucatarie, doua balcoane, toaleta si WC
Semnarea actului de vanzare definitiv si predarea cheilor e prevazuta pentru 9 aprilie, deci peste o luna si cateva ore. Vor urma mobilarea, impachetarea a tot ce avem acum si vrem sa luam in noua casa etc etc. It's gona be so much fun :p
Astept sugestii si pareri
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Queen – Let me live
Am avut de ceva timp obsesie cu Queen si mai ales cu melodiile "Those are the days of our lives" (ultimul videoclip al trupei cu Freddy Mercury) si "Let me live" (videoclip lansat dupa moartea lui Freddy, melodie cantata in mare parte doar de chitarist). Pana si videoclipul mi se pare excelent, desi am citit multe critici legate de acest videoclip. Asadar, enjoy:
'If I had to do it again, I would do things SLIGHTLY different!' …superb
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Bilant de sfarsit de an v1.0
Ultimele luni au fost extrem de pline….atat de pline ca abia am avut timp de mine.
Asadar, recapitulare:
- Am semnat un contract CDI(contrat à durée indéterminée), visul oricarui francez(sau locuitor in Franta), mai ales in contextul actual in care firmele prefera sa angajeze oameni cu contracte numite "precare" de tip interimat sau contracte pe durata determinata.
Am fost teribil de norocoasa sa fiu omul potrivit, la locul potrivit, cu seful potrivit si cu diplomele potrivite. Intrucat se intrevede plecarea unui coleg la pensie, vor fi necesare ceva modificari in departamentul in careactivez eu. Si uite asa se elibereaza un post si mi-au propus mie sa il ocup.
Dupa o serie de intalniri cu directorul tehnic, adjunctul lui, directorul de la resurse umane si adjunctul sau(am purtat dresuri mov ca asa am simtit eu in ziua aia; se pare ca nu a fost o idee chiar proasta si neinspirata), am primit fericita veste ca de la 1 Decembrie 2009 sunt sef de proiect. Stiu, e visul oricarui absolvent de facultate cu profil informatic
Asadar, sunt considerata functionar de stat, cu un statut special ca asa e Franta si am o tona de avantaje. Lucrez pe acelasi proiect ca si inainte si inca mai reusesc sa gasesc satisfactie in munca mea. Chiar multa satisfactie. Deci, pour l'instant, am jobul de vis, cu echipa de vis. Sper sa nu se schimbe nimic prea curand.
- Am avut o mica gripa care m-a tinut la pat cateva zile si din cauza incapatanarii mele de a ma duce la serviciu, m-am simtit rau mai multe zile decat trebuia, cred. Tusesc in continuare, dar nu cred sa mai dureze mult.
- Mi-am sarbatorit ziua de nastere in doua transe, impreuna cu Alexandra, odata cu colegii de servicu, si in weekedul respectiv cu prietenii nostri romani. In felul asta am putut sa ii avem mai aproape si sa petrecem cum stim noi.
- De Craciun si Anul Nou ii vom avea la noi pe Catalin si Catalins. Am cumparat brad si podoabe, astazi pleaca dinspre Galati un pachet cu bunatati pregatite de parintii mei :-p si restul celor necesare le vom pregati noi aici. Deci, asteptam sarbatorile cu bratele deschise (si bineinteles, sunt binevenite si zilele libere+concedii din perioada aia). Intentionez sa nu lucrez de pe 24 Decembrie pana pe 2 ianuarie. O vacanta pe care o astept demult!
- Marius a inceput din noiembrie noul sau job, intr-o firma de programare si e foarte multumit de tot. Felicitari, scumpul meu!
- Nu in ultimul rand, franceza mea avanseza bine, desi uneori simt ca pot mai mult dar nu reusesc mai mult. Frustrant. Am invatzat in aceste ultime luni diversele forme de manifestare ale geloziei francezilor. Cand crezi ca ai vazut tot, realizezi ca te-ai inselat…e loc de mai mult. Norocul meu ca am cine sa ma sprijine ca sa nu iau din plin aceste acte cauzate de invidie. Imi permit sa va spun ce mi-a zis seful meu odata (confirmat apoi de colegul de birou): Invidia e un sport national in Franta!
- Una peste alta, am o viata frumoasa si nu ma pot plange. Ma adaptez la viata in Franta si se pare ca punem on hold planurile de a face o casa in Romania. Am fost avertizata ca jobul meu nu e job de 3 ani, ci pentru o viata, asa ca daca ei investesc atat in mine, nu ar vreea sa plec peste 3-5 ani. Am promis ca nu plec.
Asadar, asta s-a intamplat in viata mea in ultimele luni. O perioada plina si palpitant!
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Very quickPress
azi dimineata voiam sa ma plang de cat de plictisitoare va fi ziua de azi, intrucat multa lume cu care lucrez are o formare ( by the way, care e termenul folosit exact in romana pentru training, formation?)
Siii….cand ma asteptam mai putin, sunt anuntata ca un coleg e bolnav( yesss) si ca e un loc liber pentru trainingul Business Object. yupiiiii
Apoi, mergand la masa aflu ca pranzul e platit de firma datorita faptului ca particip la training…si ca fiind sarbatoarea de 30 ani a restaurantului, la ora 13 suntem invitati la tort, sampanie si cafea. Intrucat e 12.57 si fac 2-3 minute pana la restaurant….am fuuugiiittt
PS: Da, stiu, am multa energie azi :p . So, sue me!
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Cine moare? de Pablo Neruda
Am primit acum cateva saptamani de la Alexandra acest text. De atunci sta imprimat si postat pe unul din peretii biroului meu de la serviciu….recunosc, mai nou e lipit efectiv de birou, ca sa imi pot arunca ochii mereu:
Moare cate putin cine se transforma in sclavul obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi traiectorii;
cine nu-si schimba existenta;
cine nu risca sa construiasca ceva nou;
cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste.
Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.
Moare cate putin cine evita pasiunea,
cine prefera negrul pe alb si punctele pe "i" in locul unui vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa staluceasca, oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii.
Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este nefericit in lucrul sau cine nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis;
cine nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile "responsabile".
Moare cate putin cine nu calatoreste;
cine nu citeste;
cine nu asculta muzica;
cine nu cauta harul din el insusi.
Moare cate putin cine-si distruge dragostea;
cine nu se lasa ajutat.
Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si detestand ploaia care nu mai inceteaza.
Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput;
cine nu intreaba de frica sa nu se faca de ras si cine nu raspunde chiar daca cunoaste intrebarea.
Evitam moartea cate putin, amintindu-ne intotdeauna ca "a fi viu" cere un
efort mult mai mare decat simplul fapt de a respira.
Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o fericire splendida. Totul depinde de cum o traim…
Daca va fi sa te infierbanti, infierbanta-te la soare
Daca va fi sa inseli, inseala-ti stomacul
Daca va fi sa plangi, plangi de bucurie
Daca va fi sa minti, minte in privinta varstei tale
Daca va fi sa furi, fura o sarutare
Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica
Daca va fi sa simti foame, simte foame de iubire
Daca va fi sa doresti sa fii fericit, doreste-ti in fiecare zi…
Preferata mea ramane partea cu punctele pe "i" si negrul pe alb.
Nu…viata e colorata si daca nu e inca inseamna ca ai gresit, asa ca pleaca in cautarea culorii,
iar punctele pe "i" sunt atat de plictisitoare…intotdeauna am preferat mici cerculetze, chiar si in lucrarile de examen.
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Would you sell your soul?
Inspirata din melodia lui James Blunt "I can't hear the music", imi sta in minte de cateva zile intrebarea:
Would you sell your soul for a leading role?
Eu am decis demult ca luptele mele vor fi curate si ca nu vor exista niciodata victime ale unei eventuale lasitati din partea mea. Refuz sa fiu lasa, sa nu imi privesc competitorii in ochi. Daca viata e o lupta, atunci sunt dispusa oricand sa joc curat si sa castig daca merit.
Si daca nu castig e o tragedie? Decat sa plang, nu mai bine mi-as concentra energia ca sa invatz cum sa devin mai buna, nu?
Tu ti-ai vinde sufletul pentru un job mai bun, un iubit mai bun, un salariu mai bun?
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
A venit toamna
A venit toamna in Strasboug…spunem in postul anterior ca inafara de frunzele aurii, nimic inca nu da de inteles ca e toamna… da, inevitabilul s-a produs, toamna ne-a prins din nou pe nepregatite. Luni a fost foarte frumos, marti foarte frig…suficient de frig incat sa regret ca nu am macar camasa cu maneca lunga si miercuri cand mi-am luat un sacou pe mine de frica sa nu mor de frig, seara eram singura care nu era in maieu fara maneci pe strada. The old story…
Din fericire, evenimentele din ultimele zile au facut sa mi se taie respiratia si sa imi bata inima mai puternic decat de obicei…in sensul foarte bun. Mai multe detalii cand si daca se va materializa semi-promisiunea care mi s-a facut. Daca nu, ma multumesc sa stiu ca efortuile mele nu raman fara ecou si ca cine trebuie sa imi aprecieze munca o face din plin.
Proiectul pe care lucrez continua sa fie fascinant. Muncesc cu placere si singura frustrare pe care o am e faptul ca uneori nu cunosc toate subtilitatile acestui job si al situatiilor pe care incercam sa le modelizam. Dar un lucru e sigur, invat mereu lucruri noi si mintea mea nu are timp sa intre in vacanta.
Un lucru insa e bizar…. am cativa colegi cu care nu am lucrat niciodata direct ci doar am facut pauze, iesiri in oras si seri de petrecere impreuna…Dar niciodata munca… Iar acum eu sunt cea care le scrie specificatiile si scenariile, cea care testeaza ce au facut ei si reporteaza bug-urile si nu in ultimul timp cea care uneori trebuie sa monitorizeze avansarea task-urilor pe care le au de indeplinit. Si e asa ciudat ca prima oara cand m-am dus in biroul lor pentru a discuta "work" aproape ca ma bufnea rasul. In fine, prevad situatii neobisnuite la orizont, sper sa le fac fata cu bine.
Sper sa scap curand de eticheta "fata"+"tanara" intr-un domeniu destinat exclusiv barbatilor. Doar pentru info, singurele femei din departament suntem eu si secretara
In concluzie, ultimele saptamani au fost grozave si nici nu imi dau seama cand e deja vineri.
PS: Mi-am desfatat privirea cu pozele grozave de la nunta lui Andrei+Dana, nunta lui Cata+Hana si nunta lui Ovidiu+Miha. Superbe pozele!!! Da stiu, s eu simt ca e o epidemie;)
PS2: Inchei un weekend de lenevire si de plutit pe norisori cu o soirée tarte flambée cu Marius, Ovidiu si Miha.
Over and out
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Un nou inceput
Dupa o perioada stresanta in care a trebuit sa termin doua proiecte, sa dau ultimele examene si sa prezint memoriul am reusit in sfarsit sa termin celebrul Master 2 Inginerie software in apprentissage(traducere libera: ucenicie).
Au urmat doua saptamani foooarte placute de vacanta, cu nunta Danei si a lui Andrei, cu intalniri cu vechi prieteni si cu regretul ca nu am putut vedea cativa prietni dragi care insa nu sunt in Galati si nu au putut veni in perioada in care eram eu acolo.
Intoarcerea la Strasbourg a marcat inceperea noului meu job pe postul de Inginer testare si integrare (Ingenieur recette et integration) pe un proiect foarte amplu si interesant. Din fericire, perioada de acomodare nu a fost lunga, intrucat lucrez in cadrul aceleiasi firme ca si anul trecut: Electricité de Strasbourg. Am trei noi colegi de birou care sunt foarte simpatici. Vechiul coleg e ca si inainte foarte dragutz dar al naibii de competitiv. Whatever….
Deocamdata timpul din strasbourg nu ne pune prea multe probleme, desi a venit toamna ne imbracam inca cu maneca scurta si doar frunzele aurii dau de veste ca in curand trebuie sa scoatem hainele groase de la naftalina. In curand, vor veni obisnuitele ploi si eterna mea astenie de toamna.
Planuri pentru sapt viitoare: speram un gratar la Mihaela si Ovidiu si une soirée cu colegii mei de serviciu la noi acasa.
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Marius are blog
De cateva luni, iubitul meu drag si-a facut blog: craciun.me
A se observa numele blogului si al domeniului, corespunde cu numele lui.
Spre rusinea mea, scriu abia acum despre blogul lui…..m-am amuzat azi teribil recitindu-i posturile despre modalitatile de a ajunge din Romania in Franta si vice-versa. Citez pentru a va trezi interesul:
"…am inteles ca trebuie sa luam strictul necesar nu toata colectia primavara, vara, toamna, iarna, incepand din 2003 pana in zile noatre si pe deasupra ligheane, castroane si alte chestii total inutile…"
Enjoy
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------